Veniţi din Marea Britanie, Elveţia, Germania, Bulgaria etc, aceştia au vizitat, împreună cu specialişti ai muzeului prahovean, precum şi din alte zone ale ţării, şantierele arheologice din ultimele două localităţi.

După cum a precizat directorul adjunct al muzeului ploieştean, Marinela Peneş, şi arheologul Bogdan Ciupercă, interesant este că ambele fortificaţii, ca şi cea de la Târgşor, de altfel, au fost ridicate în vreme de război, în timpul campaniilor de cucerire de către Imperiul Roman a Regatului Dac (anii 101-106).

Castrul de la Mălăieşti face obiectul unor cercetări ce datează din anul 1930, colonelul topograf Constantin Zagoriţ realizând un plan topografic detaliat al zonei, incluzând alături de fortificaţia romană şi băile. Sistematic, cercetările au fost deschise în anul 1954, ulterior înregistrându-se, din nefericire, o perioadă de degradare a celor două importante obiective,din cauza lucrărilor agricole. În 1985, au fost efectuate unele lucrări de salvare,de către cunoscutul arheolog Dan Lichiardopol, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.

În urmă cu doi ani s-a reluat cercetarea asupra zonei, cu resursele ştiinţifice ale muzeului amintit, beneficiind de susţinerea financiară a Consiliului Judeţean Prahova. Iar în campania 2012-2013, rezultatele nu numai că nu au întârziat să apară,dar după cum ne precizau interlocutorii noştri sunt deosebit de importante. Practic, au fost delimitate laturile castrului şi s-a putut studia în detaliu sistemul defensiv al acestuia, s-a cercetat parţial o baracă militară şi au fost scoase la lumină, aproape integral, băile romane-în multe porţiuni bine conservate.

Cei care au fost prezenţi la „Ziua porţilor deschise”, organizată sâmbătă, 31 august, au fost impresionaţi să afle că, de exemplu, băile romane respectau toate standardele arhitectonice ale vremii, camerele fiind încălzite prin pardoseală şi pereţi, sistemul fiind numit hypocaustum. Practic, pardoseala era ridicată pe piloni de cărămidă, sub care circula aer cald provenit de la un cuptor extern. Zidurile erau în interior dublate prin cărămizi special create, fixate cu crampoane de fier. Evacuarea fumului era realizată prin tuburi de ceramică aflate în pereţi. La rândul său, castrul -amplasat pe o terasă situată la confluenţa râurilor Teleajen şi Vărbilău, în raza administrativă a satului Sfârleanca din comuna Dumbrăveşti (dar cunoscut de către specialişti sub denumirea de castrul de la Mălăieşti, în conformitate cu numele pe care comuna l-a avut până la reorganizarea administrativ-teritorială din 1968)- constituie un reper important pentru cercetarea arheologică. Anvergura şi tehnica de construcţie a clădirilor cercetate oferă informaţii relevante pentru numeroase alte situri romane din lume.

Luiza Rădulescu Pintilie